Despre controlul glicemic
Controlul glicemic presupune păstrarea glicemiilor în intervale normale care scad riscul de dezvoltare a complicațiilor pe termen lung. Acest control se obține prin respectarea recomandărilor primite de la medicul diabetolog, prin implicarea în activitate fizică regulată, o alimentație sănătoasă și, bineînțeles, prin sănătate mentală.
Uneori, însă, în ciuda eforturilor depuse de a obține un control glicemic optim, persoanele cu diabet ajung să treacă prin episoade de hipoglicemie – de la cele cu simptome ușoare până la incidentele severe care reprezintă un risc pentru propria sănătate sau, în cele mai grave situații, care pot pune chiar viața în pericol.
Pentru a putea lupta însă cu hipoglicemia este important să știm de ce apare, cum se manifestă și cum îi recunoaștem simptomele. În plus, trebuie să fim atenți la particularitățile ei și la felul în care ne influențează aspectele importante ale vieții astfel încât să o putem trata corespunzător și să diminuăm impactul negativ pe care îl poate avea asupra sănătății noastre fizice și mentale.
Hipoglicemia, una dintre cele mai supărătoare consecințe ale diabetului și a tratamentului său, este în același timp unul dintre aspectele cele mai puțin discutate și conștientizate.
Hipoglicemia, care definește scăderea nivelului optim de zahăr (glucoză) din organism, poate apărea uneori și la persoanele sănătoase dar mult mai adesea la persoanele cu diabet zaharat (indiferent de tipul acestuia). Persoanele sănătoase pot manifesta simptome de hipoglicemie atunci când nu consumă alimente o perioadă mai îndelungată, atunci când nu își ajustează carbohidrații corespunzător în cazul unei activități fizice intense sau dacă au hiperinsulinimism (creșterea secreției de insulină).
În cazul persoanelor cu diabet, însă, situația se complică. Episoadele de hipoglicemie au un impact semnificativ asupra vieții persoanelor cu diabet, dar și asupra celor din jurul lor, gestionarea acestor episoade fiind uneori o povară greu de suportat. De ce? Pentru că hipoglicemiile netratate și necontrolate pot avea consecințe grave pe termen scurt și lung, având chiar potențialul de a pune în pericol viața persoanei cu diabet.
Frica unui nou episod, lipsa informațiilor, diminuarea importanței atribuite, rușinea sau neliniștea de a fi văzut în felul acesta sau de a fi perceput ca fiind diferit de cei din jur, fac ca viața persoanelor cu diabet să fie și mai grea decât ar trebui să fie.
Este deja destul de evident faptul că acest subiect al hipoglicemiei nu este ceva de neglijat. Însă, de cele mai multe ori, persoanele cu diabet evită să vorbească cu medicul sau cu persoanele din jur despre episoadele de hipoglicemie.
• Unele persoane cu diabet nu dau importanță simptomelor de hipoglicemie sau consideră că acestea sunt o normalitate a vieții cu diabet și nu consideră necesar să își împărtășească experiențele cu medicul diabetolog.
• Unele persoane consideră că este vina lor că fac episoade de hipoglicemie și ca pot gestiona situațiile prin comportamentele lor, fără a se consulta cu medicul și fără a exista riscul de a schimba tratamentul obișnuit.
• Unele persoane evită să le spună celorlalți despre hipoglicemii din teama de a nu fi percepuți ca fiind diferiți, din îngrijorarea de a nu îi îndepărta sau chiar pentru că nu doresc să îi întristeze pe cei dragi.
Cu toate acestea, este extrem de important să vorbești despre episoadele de hipoglicemie cu medicul diabetolog și cu cei din jur pentru că astfel poți să:
• Previi episoadele de hipoglicemie severă
• Reduci riscul de complicații pe termen lung
• Tratezi corespunzător simptomele hipoglicemiei
• Ai susținere din partea celor dragi atunci când ai nevoie
Pentru toate acestea este nevoie să ai informații cu privire la simptomele hipoglicemiei. De ce? Pentru că îți va fi mai ușor să:
• Identifici semnele din timp.
• Evaluezi critic factorii declanșatori și favorizanți
• Știi ce ai de făcut pentru a trata hipoglicemiile
• Să conștientizezi faptul că deși diabetul face parte din viața ta, nu este necesar să ai episoade frecvente de hipoglicemie iar acestea nu trebuie să fie un pericol pentru viața ta și cel mai important, să știi că nu ești singur în această luptă.
Ca să te descurci mai ușor pe terenul hipoglicemiei și să poți preveni episoadele de hipoglicemie severă, fii atent la simptomele specifice. De menționat este faptul că acestea pot fi atât de natură fizică, cât și emoțională.
Cu cât nivelul zahărului (glucozei) în sânge scade, cu atât simptomele pot să fie mai multe și mai intense. Se poate însă ca acestea să treacă neobservate până la un nivel foarte scăzut al glicemiei, ca uneori să apară mai multe simptome ca un bumerang (atunci când glicemia ajunge la punctul critic de toleranță) sau chiar să nu fie resimțite decât atunci când ești în pragul de pierdere a cunoștinței.
În acest caz, când știi că ajungi la starea de hipoglicemie severă fără să resimți simptomele, este cu atât mai important să discuți cu medicul tău despre acest aspect și să îi anunți pe cei din jurul tău despre acest lucru.
• Senzație de foame excesivă
• Tremur
• Palpitații sau puls crescut
• Stări de amețeală sau confuzie
• Transpirație excesivă, frisoane sau piele umedă și rece
• Dureri de cap
• Greață
• Senzație de oboseală
• Dificultăți de coordonare sau stângăcie
• Modificarea vederii – imagine dublă, vedere încețoșată, vezi puncte sau în cazuri mai severe, chiar halucinații vizuale
• Senzație de pierdere a controlului
• Dificultate bruscă de concentrare și incoerență
• Stare nejustificată de agitație și/sau iritabilitate
• Agresivitate verbală și/sau fizică
nejustificată și neobișnuită
• Stări intense și bruște de anxietate, furie, tristețe
• Comportamente neobișnuite și ilogice
apare un nou set de simptome care nu le exclude pe cele menționate anterior. Acestea pot fi, însă, semnale de alarmă și e important de ținut cont de ele și e chiar indicat să faci o glicemie atunci când ai astfel de simptome în timpul nopții:
• Somn agitat
• Trezire bruscă și dificultăți de adormire ulterior
• Transpirație excesivă sau transpirații reci îndeosebi în jurul cefei
• Mișcări necontrolate
• Vise intense sau coșmaruri care te fac să te trezești brusc
În cazul în care prezinți simptome de hipoglicemie este recomandat să îți măsori glicemia. Însă dacă acest lucru nu este posibil, tratează simptomele și apoi testează-ți glicemia în cel mai scurt timp posibil pentru ajustări și corecții dacă este cazul.
• Consumă 15-20 de grame de carbohidrați rapizi (zahăr, tablete de dextroză, suc cu zahăr, jeleuri)
• Testează-ți glicemia după 15 minute iar dacă valoarea nu a ajuns la 70mg/dl, mai consumă încă 15-20 de grame de carbohidrați rapizi și repetă această procedură până ce glicemia este una optimă.
• Apoi mănâncă o gustare pentru a preveni scăderea glicemiei.
Știm că uneori simptomele de hipoglicemie sunt prea intense pentru a ne putea rezuma la un consum moderat de carbohidrați rapizi. Dacă ți se întâmplă uneori să depășești limita și să ai și un episod de mâncat compulsiv, testează-ți glicemiile mai frecvent și corectează conform recomandărilor făcute de medicul tău.
Am văzut până acum cum putem recunoaște o hipoglicemie și cum o putem trata. E timpul să aflam și ce consecințe pot avea episoadele de hipoglicemie.
Acestea pot varia de la consecințe acute și neplăcute, dar suportabile, la cronice în cazul episoadelor frecvente de hipoglicemie severă. În unele cazuri se poate ajunge și până la a fi un pericol pentru viață.
Așadar, episoadele de hipoglicemie au efecte variate, atât de natură fizică, cât și emoțională. Să le luăm pe rând.
1. La nivelul inimii:
• Favorizarea sau agravarea bolilor cardiovasculare
• Tahicardie
• Insuficiență cardiacă sau infarct miocardic
2. Predispoziție la accidente de tot felul: căzături cauzate de stări
de dezechilibru și confuzie, căzături care se concretizează în fracturi,
luxații, leziuni ale țesuturilor moi sau leziuni la nivelul capului.
3. La nivelul ochilor:
• Diplopia (vedere dublă)
• Vedere încețoșată
• Orbire
• Tulburări de memorie
• Demență
• Ataxie cerebelară (deteriorarea capacității de control
voluntar al mișcărilor corpului)
• Convulsii
• Accidente ischemice tranzitorii
• Tulburări afective (depresie, anxietate, fobii specifice)
se manifestă de obicei prin stare fizică de rău cu impact negativ asupra activităților, dificultăți de concentrare, dispoziție tristă sau anxioasă, stare de oboseală.
Episoadele de hipoglicemie sunt în esență o consecință a tratamentului pentru diabet însă acestea au un impact major asupra multor aspecte ale vieții persoanelor cu diabet. Tocmai din acest motiv, calitatea vieții (acest concept umbrelă pe care îl folosim pentru a descrie cât suntem de satisfăcuți cu privire la viața noastră și cât de fericiți suntem) este afectată puternic de episoadele frecvente, severe și inopinate ale hipoglicemiilor.
Persoanele cu diabet care au frecvent episoade de hipoglicemie sau care, poate, au avut un episod de hipoglicemie severă, trăiesc aproape permanent cu grija de a nu se repeta. Există mereu teama că vor apărea simptome exact atunci când nu trebuie, ca vor simți apariția episodului când e deja prea târziu pentru a se ajuta singuri sau că se vor face de râs prin niște comportamente bizare în public, la școală, la o ședință sau la o petrecere.
Mai mult decât atât, atunci când o persoană cu diabet are un episod de hipoglicemie poate să treacă prin stări de furie, iritabilitate, dificultăți de atenție și concentrare, oboseală, tristețe, anxietate și neliniște.
Acestea pot persista chiar și după ce simptomele au dispărut. Toate acestea pot afecta eficiența la locul de muncă sau la școală, abilitatea de a conduce chiar și la câteva ore după eveniment, relațiile cu colegii, prietenii și familia.
În aceeași categorie este și dezvoltarea unei frici specifice de hipoglicemie care se manifestă prin evitarea cu orice preț a glicemiilor cu valori scăzute. Pentru asta persoanele cu diabet preferă să nu își administreze tratamentul recomandat, să mănânce mai mult, să evite activitatea fizică.
Toate acestea duc însă la hiperglicemii constante care vin și ele cu un set de simptome și consecințe pe termen lung asupra stării de sănătate fizică și psihică. Mai pe românește, dai din lac în puț.
Adesea, persoanele cu diabet care trec prin episoade frecvente și moderate sau severe de hipoglicemie evită să vorbească despre aceste evenimente. Evită să menționeze asta medicului, să ceară ajutorul sau să vorbească despre stările lor emoționale.
De ce se întâmplă asta? Probabil fiecare persoană care a trecut prin astfel de episoade are un răspuns al său.
Mai jos sunt doar câteva din motivele pe care le-am întâlnit noi:
• hipoglicemia este considerată o normalitate
• lipsa informațiilor
• teama de a nu fi criticați ( „Ai greșit ceva la tratamentul tău!”/ „Nu știi să îți calculezi dozele de insulină”, „Păi nu te-am învățat ce ai de făcut?”)
• teama de a nu fi judecați („Nu poți să te controlezi?” / „Parcă spuneai că știi cum să îți gestionezi diabetul și că nu te afectează în viața de zi cu zi.”)
• teama de a nu fi respinși („Îmi este teamă să mai ies cu tine pentru că nu știu ce să fac cu tine dacă mai reacționezi așa” / „Nu vreau să am o relație cu tine pentru că mi-e teamă dacă pățești ceva”)
• rușinea („Oare au observat și ceilalți că m-am comportat ciudat?”/ „Oare am înfulecat prea repede plăcinta aia încercând să îmi stăpânesc simptomele?/ „Oare ce vor crede ceilalți despre mine?”)
Știm cât de greu e sa treci prin așa ceva. Partea buna e că știm că poți să treci peste aceste încercări.
Primul și cel mai important lucru de făcut este de a discuta cu medicul tău despre simptomele tale de hipoglicemie. Notează-ți într-un carnețel ori de câte ori ai avut hipoglicemie. Menționează-ți valoarea glicemiei, ce s-a întâmplat înainte de episodul de hipoglicemie (ce ai mâncat, cât tratament ți-ai administrat, ce activitate fizică ai făcut și orice alt detaliu specific) și, foarte important, cum te-ai simțit.
Toate acestea te vor ajuta și pe tine să îți monitorizezi stările, să încerci să previi următoarele episoade și să îți ajustezi tratamentul împreună cu medicul tău pentru a preveni complicațiile și pentru a-ți păstra o calitate optimă a vieții.
Mai mult decât atât, atunci când faci acest lucru, vei face bine pe mai multe planuri:
• vei fi un exemplu pentru alte persoane cu diabet
• îi vei stârni interesul medicului tău pentru a recomanda același lucru și altor pacienți
• astfel vei pune umărul la conștientizarea acestei probleme. În plus, ajuți la educarea și încurajarea altor persoane cu diabet care lupta pentru bunăstarea lor.
Diabetul și episoadele de hipoglicemie pot fi simțite ca o luptă zilnică și o grija continuă, dar am vrea să știi că în jurul tău sunt multe resurse la care poți apela.
De la cei apropiați ție, la medicul diabetolog, medicul de familie, asociațiile pentru persoanele cu diabet, psihologi. Rolul lor este de a te ajuta și a te susține.
Amintește-ți în fiecare zi că tu nu ești diabetul tău și că viața este mult mai mult decât atât. Acumulează informații. Aplică-le în rutina ta de îngrijire a diabetului.
Evaluează-ți constant emoțiile asociate bolii. Ia măsuri atunci când este cazul. Și, cel mai important, bucură-te de viață, de ceea ce te înconjoară și descoperă arta de a trăi frumos.